vineri, 23 mai 2014

În dilemă

Zice dex-ul că dilemă = situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile.

Dacă vreţi şi o definiţie vizuală, priviţi filmuleţul de mai jos:


Sărmanul tip aflat în vârf ca steaua-n brad avea de ales între a atârna ca un candelabru luminos sau a-şi da drumul de sus, lovindu-se de coechipierii lui neîndemânatici. Până la urmă l-a ajutat gravitaţia care i-a micşorat înălţimea.

Pentru mine, totuşi, ar fi o situaţie favorabilă - atârnând aşa deasupra solului, aş scăpa de tot praful albinos rămas în urma zugrăvitului din casă. Albinos şi încăpăţânat, că am am mopuit deja de 3 ori temeinic tot parchetul şi tot nu luceşte ca în reclame.

Off, la toţi ni-i greu ... într-un fel sau altul.

miercuri, 7 mai 2014

Cugetarea zilei - exersarea

Se spune ca repetarea si exersarea duc la perfectiune. Pe de alta parte, se spune ca nimeni nu este si nu poate fi perfect.
Atunci de ce sa mai exersam?!

De placere, probabil. Pentru ca imi place sa fac suporturi de chei care sa inveseleasca clientii atunci cand vin sau pleaca de acasa.










marți, 29 aprilie 2014

O reclama, o melodie, o miniona

 Va plac barbosii?                                       

- www.funnyjunk.com

Dar cei din reclama la Heineken?
- www.adfibs.com - 

Mie imi place melodia din reclama. Se numeste "16 tons", nu stiu cine o interpreteaza in reclama (mai ales ca nu e in engleza), dar mie imi place in interpretarea lui Johnny Cash.





Si pentru ca m-am reapucat de joaca cu hartiutele, sa va arat ultima realizare - o fetita minion, pereche cu baietelul de aici - minion baietel






Priviti, ascultati si ignorati 
Cele 3 ceasuri rele ale zilei de marti happy

joi, 24 aprilie 2014

Needle, I need some Space - Jurnal american # 1

Ziua buna, din nou!big hug
Stiti ca am fost plecata si, Doamne, bine a fost sa fiu musafira! Atat de bine incat de cand m-am intors acasa tot lancezesc si tot ma gandesc la diverse proiecte cu hartiute, am inceput vreo 7, n-am incheiat nici unul :)
Pe aceeasi nota, am facut curat inainte de Pasti si l-am imbaiat pe Horthy, dar n-am vopsit nici un ou.
Si tot pe aceeasi nota, am descarcat pozele din vacanta, dar nici nu m-am uitat peste ele. yawn

Totusi azi m-am mobilizat si am inceput sa scriu un articol despre vacanta. Imi propun sa descriu in cuvinte si imagini cateva locuri inedite vizitate in mai multe episoade, dar sa aveti rabdare cu mine, sunt in treapta 1 de viteza.



Nu poti ajunge in Seattle fara sa vizitezi cladirea emblematica a orasului - Space Needle, un turn de observatie inalt de 184 metri.

Construit in centrul metropolei pentru Expozitia Mondiala din 1962, s-a falit sa fie fruncea timp de 7 ani pana a aparut in peisaj Safeco Plaza, 192 metri, care si ea a fost detronata de mai multe ori, pana cand azi cea mai inalta cladire a orasului este Columbia Center, 295 metri.

- www.seatllenet.com -

Dar sa lasam lupta marimilor si sa revenim la Space Needle. Forma lui a rezultat ca o simbioza intre balonul gigantic, propus de Eduard E. Carlson, si farfuria zburatoare, propusa de John Graham jr. Nu stiu cat s-au bucurat cei doi ca nici unul dintre proiectele lor nu a fost aprobat 100%, dar rezultatul simbiozei arata cum se vede si se numeste Space Needle = acul spatial. Na, nici balon, nici farfurie, ci ac spatial!






Se spune ca este vizitat zilnic de circa 20.000 de oameni si, intradevar, am stat cam inghesuiti cele 41 de secunde cat a durat urcarea cu liftul de sticla. Un fecioras bun de gura si entuziasmat (desi repeta povestea de zeci de ori pe zi) ne-a enumerat cladirile si locurile cele mai interesante la care sa ne uitam cand ajungem sus.

Din lift, am observat aterizarea elicopterului de stiri pe sediul televiziunii. In timp ce eram inca in vacanta, a avut loc un accident si elicopterul s-a prabusit in oras peste o masina, iar  pilotul si fotograful din elicopter au decedat, iar soferul a fost dus in stare critica la spital. Imi da un pic de fiori chestia asta, dupa ce l-am vazut zburand asa frumos.




In varf se afla o terasa de observatie in aer liber unde te plimbi pe propriile picioare si vezi intregul oras si imprejurimile. Si se mai afla un restaurant invartitor unde se fac rezervari cu luni inainte si care te plimba roata in jurul turnului in timp ce stai lenes locului si mananci la suprapret. Chestie de gusturi si de buget.


Pentru ca pe lumea asta exista nebuni gata sa se arunce cu capul, cu picioarele si/sau cu parasuta inainte de pe orice cladire mai inalta, terasa a fost inconjurata de o plasa metalica. Azi nebunii pot sari doar cu aprobare prealabila pentru diferite campanii de promovare a orasului sau reclame.





Se mai spune ca a fost proiectat sa reziste la vanturi de 89 m/s si la cutremure de pana la 9.1. N-am verificat acest lucru, dar am verificat privelistea: e absolut uimitoare, mai ales intr-o zi insorita cand, pe langa cladirile orasului, privirea poate surprinde Muntii Olimpici, Muntele Rainier, Muntele Baker si Golful Elliott care inconjoara orasul. Sa lasam pozele sa vorbeasca:


















Pe acoperisuri, unii fac arta moderna, altii gradinarit.




Daca nu parcam sub pom, ne-am fi observat masina



Go East? Nu, doamne fereste! Si asa estul vrea sa vina peste noi. Go West, ca in melodie!





Paranteza - tot timpul m-am intrebat in filme de unde stiu polistii ca suspectul o ia vest pe Bulevardul Lincoln sau sud pe Strada 114. Ei bine, nu au o busola montata pe cap odata cu cascheta, ci toate indicatoarele stradale mentioneaza si punctul cardinal catre care merge strada.




Si inca o tura de poze de sus:












Si inapoi pe pamant:




Am facut si cateva poze noaptea, dar aparatul meu nu se pricepe asa bine dupa plecarea soarelui:







Si, cu voia dvs., delegatia romana la fata locului:



cu focus pe scriitoarea lenesa, dar mare bautoare si vorbitoare big grin



Sfarsitul primului episod!


Pentru episodul urmator, tineti aproapeca nu avem data fixa de difuzarehappy

P.s. sa nu credeti ca sunt atat de desteapta incat sa stiu toate informatiile, m-a ajutat Wikipedia.